Tag: Life sweet life

Dacă n-aș fuma

59821_1561268562259_1462249_n

Sigur m-aș apuca acum. Citeam zilele trecute în Orbitor că fiecare om are în el cadavrele oamenilor care a fost. Și cred că nimic nu poate sintetiza mai bine de atât ceea ce simt acum. Am aflat că a murit un om. Nu mai vorbisem cu el de fix 10 ani. Nu mai știam de el decât că e bine, că e puțin trist, dar bine, sănătos, liniștit. Și aflu că a murit subit. I-a făcut inima poc și gata.

Problema nu e că avem în noi foștii noi ci că acei foști nu-s chiar morți. Pentru că aceea care eram atunci când l-am cunoscut s-a revoltat, s-a chircit de durere și s-a trezit să-mi povestească, să-mi aducă aminte de acest om, vânător. Om vânător care avea grijă de cele mai frumoase păduri din lunca Dunării. Împreună cu cățelul Nero, această altă fantomă care a venit să mă salute. Când l-am cunoscut eu pe omul ăsta bun, care ar fi fost frumos să mai trăiască, el m-a dus cu căruța la Dunăre, împreună cu copiii lui, a avut grijă să nu mă înec, a făcut pe malul râului un grătar și m-a chemat să-mi dea să mănânc porumb copt și pastramă de oaie cu mămăligă, mi-a dat să beau vin bun, roșu, de țară, m-a învățat că nu trebuie să îmi fie frică de șerpi și de insecte și că pot să merg desculță prin pădurea de lângă apă. Mi-a spus povești despre Dunăre, așa cum nu mi-a spus nimeni și m-a fermecat ca un tată bun ce era. Ca un om bun și glumeț. Unde se duc oamenii când se duc? Sper că în locuri mai frumoase. Sper că undeva unde o să ne întâlnim toți. Sper că nu așa se termină pentru că dacă asta e tot ce e, ar fi foarte trist.

Să fii bine oriunde ești, om bun!