Tag: Amuzant

Cimitirul. Da, ăla de care vorbește toată lumea.

Cimitirul-Telespan1

 

Dacă ar trebui să îmi scriu acum testamentul, n-aș cere să mă-îngroape în cimitirul domnului Bellu și nici într-al lui Pere Lachaise. Ci în al lui Adrian Teleșspan.

Să m-apuc acum să dau citatele care mi-au plăcut in Cimitirul, ar trebui să fiu nebună, ca tre’ să transcriu toată cartea pe facebook.

E porno cartea. E harcoreanu’ grav. Doar că eu nu mă refer la partea cu sexul. Mă refer la partea cand te penetreaza Teleșpan în inimă și rămâi ușor trăznită, întrebându-te, “Mă, ăsta nu era gay? Ce dracu’ caută atât de adânc în inima  mea hetero? ”

Și da, cartea asta avea nevoie de sex și multe cuvinte vulgare. Daca nu ar fi fost așa, riscam să mergem toate / toți prin metrou, bocind cu muci, întrebându-ne existențial ce căutăm în viețile noastre.

Am un sfat pentru bărbații dornici de sex de celălalt fel, incapabili să pună problema corect. Cumpărați-i iubitei voastre cartea asta. Are Teleșpan o literatură în el, de or să vină fetele de bună voie, de la piață, cu trei legături de mărar, două de pătrunjel și cinci kilograme de lubrifiant :“hai iubi, că din ce zice băiatul ăsta, parca nu sună rău deloc”.

Cititi cartea asta, dacă vă simțiti rău. Sau dacă vă simțiti bine. Dacă v-ați săturat de viață. Sau dacă v-ați săturat de viața voastră. Trăiți în Cimitir, o vreme. Vă jur, toate firmele de pompe funebre vă vor stârni zâmbete, ulterior. Și o să vă vină să înjurați des. Doar de amuzament. Ca să fiți, și voi, cool ca scriitorul.

Acum, toate cimitirele pe lângă care trec, mă aruncă invariabil într-o stare de bine. Pentru că omul a reușit imposibilul: a globalizat Săpânța.

Eu o am în dublu exemplar. Unul nou și frumos, că poate cine-știe, apuc să-i cer autograf și unul mototolit, de la citit in cadă, pe budă, în metrou, în pat, sub pat, pe lustră, și cu rânduri întregi subliniate, apăsat cu pixul. Pentru că o fi scris el despre morți, dar cartea asta te ajută să fii viu. Pentru că râzi, plângi, te apucă diverse pofte, îți potolește, tot ea, alte pofte și te ține legat de ea.

Și niște alte chestii, pe care nu le voi menționa, în speranța de a-mi păstra aura de doamnă. 

 

Oșanu’ și copiii

WP_20131119_006Mergeam eu cam obosită acum vreo săptămână prin Oșan, când trosc – în fața ochilor îmi apare mirajul. Sahara style, cu tot tacâmul. Oază în mijloc, frumos așa, să încurce clentu’, să nu care-cumva să rateze momentul. Un munteeeee de bomboane de pom. Colorate în toate culorile, cu toate aromele posibile și imposibile, cu marțipan (my oh my, marțipaaan) chiar și cu jeleu (nu, nu mai sunt în liceu). Vai, fandacsia era gata. Da’ până să fie, poc, un cuțit numit rațiune îmi străpunge capul. Stai, mă nene așa, când dracu’ s-a făcut decembrie? Scot telefonul, ma uit – noiembrie, mă uit la bomboanele de pom, mă extrag din balta de bale în care mă aflam și purced la îndesarea sus-numitelor, într-o pungă, ignorând rațiuni și alți demoni. M-am oprit ochiometric la un kil.

Când am ieșit, mâncând, mă gândeam, cum mă frate, să vinzi bomboane de pom cu o lună înainte? Cui să-i scriu o scrisoare de mulțumire?

Și uite așa am ajuns acasă cântând Let it snow, de acasă se uitau toți ai mei  la mine (inclusiv perușul), ca la o scăpată de la nebuni.

Și azi mi-am dat seama care e targetul. Azi, Printesa m-a luminat. Șoșia, cântă deja ” O baaa fuuboooo”. Și au mai apărut o grămadă de mămici care mărturisesc aelași lucru. Copiii știu că vine ! Noi, ăștia care am uitat să creștem, ne încadrăm perfect în targetul Oșanului.

Deci, dacă vă întrebați de ce sunt deja decorațiuni și bomboane de pom, și moși crăciuni și jucarii, prin magazine, să știți că pentru noi sunt. Aștia care am rămas copii și fani Crăciun, care nu vomităm când vin sărbătorile, care preferăm să fim “mainstream” și să ne păstrăm bucuria aia sinceră, pe care o aveam pe vremea când eram ca Șoșia și ca Ica și ca toți ceilalți copii care așteaptă Craciunul. Fără să ne pese de strategii de marketing, ca Moș Craciun nu există și imaginea lui așa cum o știm, a fost inventată de Coca-Cola (chiar, ce bună e Cola iarna, asezonată cu camioanele alea ale lor !) și alte spoilere de-astea grincești.

Abia aștept să ascult Poveste de Crăciun când afară ninge!

 

P.S. Când am văzut data când am primit cadou discul cu “Poveste de Craciun”, era să leșin. Douăzeci de aaaani? WTF. Când? Eu unde am fost? Și de ce-mi amintesc așa de clar iarna când l-am primit, de parcă ar fi fost ieri?