The Reading Effect

Poate conține urme de Pix
Corason Explodado I observ Life sweet life

Ce mă doare

Nu prea am eu din astea cu datul sfaturilor dar am constatat niște chestii zilele astea. În general, oamenii care te iubesc nu te critică. Nu. Serios. Nu te critică. Nu îți arată ca într-o competiție ce ai greșit doar ca să-ți dea peste nas. Cei care fac asta nu te iubesc. Sunt doar frustrati/ complexați de propriile neputințe și se apără atacându-te.

Oamenii care te iubesc nu îți spun că ești urâtă, sau că arăți nasol. Nu consideră că e jobul lor să te facă să te simți insignifiantă, o proastă care are “șansa” nemaivăzută de a fi cu el “cel frumos și iubit de toată lumea”. Din nou. Asta fac oamenii nesiguri pe ei.

Oamenii buni, iubitori, prietenoși, dornici să îți fie aproape te corectează cu blândețe când greșești, îți iartă defectele și ieșirile și încearcă să te ajute cât pot să fii fericit.

Oamenii care te iubesc nu lasă alți oameni să ți vorbească urât și să te desconsidere. Nu te pun în situații neplăcute din care poți ieși doar plecând.

Oamenii egoiști însă sunt ca niște găuri negre în care oricâtă energie pozitivă ai turna și oricât ai vrea să le fii pe plac nu vor face altceva decât să îți nege orice calitate și să încerce să ți arate că ești proastă. Știu ei mai bine!! 🙂

Oamenii care nu te iubesc nu îți acordă prezumția de nevinovăție și îți sar la beregată din orice. Pentru că ei se consideră superiori.

Pe oamenii ăștia decât să îi ocolești mai bine îi sari. Ei au o problemă pentru orice soluție. Și mai era vorba aia mișto “când tot ce ai e un ciocan, vezi în jur numai cuie”.

Nu fiți oameni care nu iubesc oameni. Pe ăia din familie nu se pune că îi iubiți. Bunătatea nu e selectivă. Și iubiți-vă întâi pe voi. E complicat dar așa ajungi să-i iubești și respecți și pe ceilalți.