The Reading Effect

Poate conține urme de Pix
Life sweet life Locuri

#ammotive #acasă

Plouă în creierul meu. Cu gânduri și cu contradicții. Mă simt ca Don Quijote care se bate cu morile de vânt. Îmi doresc prea multe lucruri și uit unde să pun frână. În România nu-mi mai plăcea. Iarba nu îmi mai plăcea, gura nu îmi mai tăcea. Și-atunci m-am gândit să fug. Poate că schimbi locul schimbi norocul mi se aplică și mie, m-am gândit. De ce am venit de fapt în Anglia acum 6 luni. Pentru că nu-mi permiteam un sabatical. Și-atunci mi-am găsit un job “de jos”  (nu că în România aș fi fost numai în top management) și am venit să muncesc, nu să gândesc. M-am detoxifiat complet. Nu am prieteni, nu mai beau deloc, sex nu fac nu că duc lipsă de propuneri ci de entuziasm și dacă m-aș lăsa și de fumat cred ca m-aș califica la olimpiada de cumințenie pe sat.

Muncesc 15 ore pe zi în care mă plimb cu mașina dintr-un loc în altul o dată pe oră minim și când efectiv muncesc nu trebuie decât să-mi folosesc bunul simț care mi spune natural ce și cum să fac să ajut niște oameni care au nevoie de ajutor. Dacă n-ar fi fluturașul de salariu aproape ca m-aș simți implicată într-o campanie umanitară organizată și dotată cu telefoane și mașini.

Mi am făcut prieteni printre cei pe care ii ajut și mă ajută și ei la rândul lor cu povești despre viețile lor care includ dar nu se limitează la războaiele 1 și 2, debarcarea in Normandia, pictură, poezie, literatură universală, mersul trenurilor, vânzarea de produse de panificație, creșterea și îngrijirea animalelor, manevrarea ambulanțelor. De asemenea mă ajuta cu povești despre pierderea minților, simțurilor, independenței și acceptarea ajutorului venit de la niște străini uneori străini chiar și de țara în care se află.

Mi-am spart plictiseala în două când am decis ca după ieșirea din zona de confort I și mutarea în zona de confort 2 să îmi dau busola peste cap complet și iremediabil și să schimb cu totul continentul. Am ajuns în Thailanda, unde am înțeles o dată cât sunt de diferiți asiaticii de europeni și a doua cât de acasă poți să te simți nu cu granițe în jur ci doar cu 11 români. M-am întors la loc la confort 2, tânjind după confort 1 și plănuind în adâncul creierului să mai fug de pe continentul asta bătrân de câte ori mi-o permite curajul și punga.

M-am mutat în 3 case până acum. Îmi schimb des adresa ca să evit complicațiile sentimentale și de asemenea inutile. Primii la care am stat au vrut să mă dădăcească și să fie părinții mei. Al doilea a vrut să fie iubitul meu până când moartea. Acum, la a treia adresă, am de la ea lecții de istoria artei în direct și în reluare uneori chiar și din greșeală, și de la el lecții despre “ia-ți jobul și du-te unde vezi cu ochii”, chiar și în Romania dar preferabil ar fi să ma mut în Sri Lanka, că e mai ieftin.

De când am plecat de acasă, conceptul de acasă s-a expandat și a devenit nu o țară ci o mână de oameni presărați pe toată planeta.

Acasă. În sfârșit plec la mine acasă. Să îmi iau înapoi toată dragostea oamenilor de acolo. Dragoste pe care am lăsat-o la dospit și care a crescut ca un cozonac frumos. Pe care îl voi mânca de Paște.