Adoptie

viena-1

Exista pe lume doi oameni. El, m-a invatat sa vad apusul de soare. Ea, m-a invatat sa ma bucur de culori. El, m-a invatat despre cum sa ma comport in relatiile cu barbatii. Ea, m-a invatat cum sa ma comport in relatiile cu barbatii. Amandoi, in moduri diferite, fiecare completand cu atentie golul care lipsea din puzzle-ul inimii mele. El, m-a invatat sa ma uit pe harti. Ea m-a invatat sa simt freamatul oraselor. El, mi-a aratat muntele. Ea, m-a invatat despre mare si aricii ei. El, mi-a dat muzica. Ea, mi-a dat filmele. Amandoi mi-au dat cartile. Si m-au invatat sa fiu buna, sa fiu amuzanta, sa fiu rabdatoare. M-au invatat sa imi iubesc tara, prin dorul lor de ea si prin eternal lor reintoarcere. M-au invatat gustul mancarii si de ce pestele se mananca cu vin alb. M-au invatat ca nimic nu e mai frumos decat o oala cu fasole batuta, la o masa mica, intr-o bucatarie mare, inconjurat de oameni dragi. Mi-au aratat cum e sa stai in palma cuiva si nimic rau sa nu te atinga. Cum sa iesi din depresie, cum sa pui degetul pe harta si sa te indrepti inspre “acolo”.
Ah, dar cate nu m-au invatat! M-au invatat mai ales sa cred. Sa cred ca se poate, ca e bine, ca viata e frumoasa, ca cerul e albastru si iarba verde si pasarile canta pe cer. Atata timp cat iubesti. Si nu trebuie sa iubesti un barbat. Ci ochi si flori si buze si morminte, dupa cum spunea Blaga. Poetul.
Nu cred ca se poate multumi in cuvinte cu asa ceva. Cred ca singurul fel in care se poate multumi pentru asta, e faptul ca datorita lor, azi sunt un om intreg. La cap, mai ales.

  • Andreea

    In primul rand de ce “Adoptie”? In al doilea rand, e adevarat de la oamenii frumosi invatam sa fim frumosi, sa ne bucuram de tot ce e in jurul nostru si sa apreciem. As vrea totusi sa stii ca totul este posibil doar datorita tie, sensibila, receptiva, inteligenta care poate “traduce” mesajele din jurul sau si ca, la randul tau, va trebui sa faci altora viata frumoasa, celor care au nevoie. Deja o faci, ne scrii despre tine si ne pui pe ganduri, ne regasim…

  • Multumesc pentru sirul de complimente 🙂 Oamenii in general se oglindesc pe ei insisi atunci cand descriu o alta persoana. :)) If u see my point.

    “Adoptie” pentru ca cei doi oameni descrisi aici, desi par a fi parintii mei, sunt de fapt cei mai buni prieteni ai mei, Un cuplu caruia ii datorez multe lucruri frumoase 🙂

    • Andreea

      Nu e nici un compliment! nu cred ca oricine e in stare sa se bucure de o strachina de fasole batuta, ba mai mult, in lipsa acestor calitati, n-ar gasi decat de cuvinta sa spuna “ia uite-i si pe-astia”! Stii cum ne spunea Dl. Mihai Dinu la comunicare ca totul depinde de cum punem parantezele…. asa e si in viata!