Month: October 2014

Ceva de toamna

10388083_1542030906012291_2678132056961674229_nA venit și din punctul meu de vedere, în sfârșit, toamna. Nu știu vouă dar mie îmi plac mult perele (mai ales cele culese de mine), merele, gutuile, panerele (da, Demonstene, is you who am I talking about !), îmi plac strugurii și „culesurile”. De vii, de porumb, de de-toate. Îmi place să fac supă-cremă de dovleac și cel mai frumos e atunci când am musafiri dornici să o mânânce.

În fiecare an, după ce șturlubateca vară pleacă, vine în vizită mătușa severă care verifică dacă am unghiile tăiate scurt, părul strâns ordonat, dacă am mâncat „cu vitamine”, dacă am haine adecvate. Toamnele de când eram eu mică erau cu primele focuri în sobă, cu primul dârdâit serios, cu tata care îmi făcea felinar din dovleac. Noi nu aveam dovleac „pe rotund” ca americanii ci „pe lung”, ca noi. Întotdeauna felinarele mele mă priveau cu fețe lungi, și miroseau a esență de toamnă. img_7095

Săptămâna asta mi-am făcut toate poftele specifice anotimpului: am cules perele în compania unui motănel frumos, am făcut supă cremă de dovleac, am avut Tea Party în bucătărie, cumpărături în piața plină de arome și culori, bunii mei prieteni au venit în vizită, în România, sâmbătă fost o ieșire cu fetele de la Clubul Scriitoarelor, unde am avut parte de cele mai frumoase reacții pe text, din viața mea (mulțumesc, fetelor!) și duminică după-amiază o plimbare prin minunatul Herăstrău – ediția toamna 2014, alături de o altă bună prietenă.

Dar mai aveam niște ofuri.   img_7103

De câțiva ani (cam mulți) la mine acasă nu se mai face zacuscă. Și Doamne, cât iubesc eu zacusca. Evident, nu pe cea de supermarket… Tata nu mi-a mai făcut felinare din dovleci, la cumpărături de rechizite și haine n-am mai fost, din cauză de no more school..

Norocul meu din această duminică s-a numit Garage Sale pentru Andreea Avrigeanu ținut la Lokal, pe str. Mihai Eminescu. De ce noroc? Păi simplu. Am fost și am văzut cea mai mare concentrație de oameni frumoși (interior-exterior) pe mp, din ultima vreme, am găsit cea mai bună zacuscă pe care am mâncat-o vreodată (avea și iubire, pe lângă vinete!),  mi-am îndeplinit în sfârșit dorința de a-mi pune o dorință marca Malvenski Charms (mulțumesc, Elena!) și am întâlnit un Soare de om care mi-a înseninat duminica. Pe cerul meu personal, înainte să plec de-acasă, tocmai se scuturaseră niște nori. Eram chiar supărată, însă Lola m-a pupat pe nas, Veronika m-a îmbrățișat strâns și hop!
norii s-au mai împufoșat.:)img_7226

După ce am stat foarte cuminte (mi-am promis de acasă că nu voi cheltui decât o anumită sumă de bani și aceea NU pe haine), „nenorocirea” a făcut să văd un pulover în dungi la „fata cu fustă verde”. Era așa de frumos că… ce să mai, eram supărată, meritam. Apoi am văzut în mâinile unei fete o ie de dantelă, ceva „supeeerb- supeeerb”, vorba lui Toma Caragiu. Și mi-am spus în gând că bine c-o ia altcineva, altfel o luam eu. Ghinion😀Fata care o studia a pus-o la loc pe umeraș. Mda. Tot la mine a ajuns. Și dacă eram în zonă, am luat și niște jeanși. M-am gândit că dacă tot am încălcat ce promisesem, măcar să mă simt bine😀 .

Bilanțul victimelor arată așa: borcan de zacuscă delicioasă – a fost, mulțumesc. Din păcate, a durat fix 15 minute să dispară😀. Dorința de la brățară, îndeplinită. Haine cool? – Checked! Oameni buni adunați într-un loc minunat pentru a face o treabă bună pentru o frumusețe de copil + sentimentul că lumea nu e totuși un loc oribil ci e locul pe care noi îl putem face să arate așa cum ne dorim – done!

Pe seară am văzut că s-au strâns cam 13,000 de lei și orice fel de remușcare că IAR mi-am luat haine a dispărut ca prin minune.

Felicitări Elena – fata cu fustă verde – pentru inițiativă și organizare! Felicitări Veronica pentru Soarele pe care îl răspândești în jur! Și mulțumesc mult Lola, pentru pupici. Te aștept în vizită cu biscuiți pentru căței!

img_7228