Month: September 2013

Am fost la Miserupia si mi se rupe !

1385915_542302635855666_1949083695_n

Sufletul. Bine, incerc sa nu fiu prea sentimentala, ca umplu tastatura de muci, si nu e frumos. Dar oh my God! Nu am cum.

Sa fiu sincera, ma asteptam de la Lorena Lupu la ceva misto. I-am citit ultima carte, am fost la lansare, ii urmaresc proiectele. Fan cuminte care sunt. De ce am facut toate astea? Pentru ca imi place de ea. imi place efortul ei de a fi cineva din punct de vedere artistic, imi place ca nu depune acest efort in van si imi place ca are nerv si tupeul de a spune lucrurilor pe nume.

Si sa ma intorc la oita mea. Spectacolul din seara asta. La care am fost cu dragul si scumpul meu iubit. Am ajuns, ne-am asezat pe o bancuta si am asteptat sa inceapa show-ul. Ce n-am asteptat insa, a fost sa fim si noi in el.Live. Ma rog, nu eu. Eu sunt fata serioasa. El… ma rog, mai discutam pe tema asta. Cabana cu trei ciupercute, hm?

Mi se pare genial cum a reusit sa ne “bage in filmul ei” si sa imi faca intai inima sa-mi bata in stomac si apoi sa imi umple ochii de lacrimi. (cu clientul e alta poveste, discutam cu un facalet in mana (eu !)coordonatele geografice pe care le-am aflat azi ! :)) ).

Si apoi, nu stiu cum dracu’, m-a facut sa rad… E ceva femeia asta …. de speriat. S-a jucat cu sentimentele noastre de parca modela plastilina! M-am infuriat (rau), m-am intristat (si mai rau) , m-am amuzat (pe alocuri amar) si m-am uitat in ochii ei sa vad ce imi spun. Si stiti ce mi-au spus? Ca ar trebui sa fim mai oameni. Ca ar trebui sa gandim naibii inainte sa aruncam cu pietre, ca ar trebui sa ne iubim mai mult, sa ne intelegem mai clar si sa facem efortul de a intra in realitatea omului pe care ne pregatim sa il ghilotinam, inainte de a o face !

Nu vreau sa povestesc nimic. Nu are rost. N-ar intelege nimeni nimic din ce povestesc eu. Vreau insa sa afle cat mai multa lume, sa mearga cat mai multa lume la acest spectacol care SPUNE ceva. Striga, razand fortat, ca suntem o societate si o lume plina de orori. pe care ne face maxima placere sa le ascundem sub pres. De ce? “Ca sa nu fim vulgari”. Suntem vulgari, prin rautate !

Si inca ceva, mamelor din lumea intreaga: folositi prezervativ sau folositi-va inima. Vedeti ce generoasa sunt? Va las sa alegeti !

Foto de aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=542302635855666&set=t.698353138&type=3&theater

 

Detest animalele – ghiveci de pareri despre “detoate”

Zilele astea am primit atatea acuzatii ca sunt “prea sensibila” incat sincer cred ca voi pica in extrema cealalta, voi lua frumos un topor si imi voi face dreptate.

Rosia Montana: pe de-o parte nu locuiesc eu acolo, nu-mi toarna mie nimeni cianura pe pantofi deci, nu as avea de ce sa ma afecteze. Pe de alta parte guvernantii nostri nu numai ca ne iau de curve, dar ne mai pun si sa-i platim. Si asta chiar e enervant. Ca protesteaza doar hipsteri (poate imi explica si mie cineva exact ce e in neregula cu a fi adeptul unui stil de viata, imbracaminte samd.) ca nu o sa asculte nimeni de proteste, ca de ce protesteaza cu sticle, ca e verde, ca-i albastra, ca e Rosie ca Montana, Romania asta a inceput sa puta. A rautate, a nepasare, a “lasa ba, da-o dracu de natura, ca se face ea bine dupa ce o imbolnavim noi de cancer”. Nimic nu ne convine. Daca protestam – de ce protestam. Daca NU protestam – ne meritam soarta pentru ca n-am protestat la timp….E prea greu pentru mintea mea. Si in timp ce noi credem ca se schimba ceva, astia isi fac in continuare vile, vacante si isi trimit copii la studii in Pulinezia de Vest pe banii nostri.

Cainii comunitari: initial, cand am auzit stirea cu copilul…mi-a venit sa “furca si topoarele si sa omoram caini”. Dar am tacut. Mie mi-e frica de caini. Dar frica de-aia patologica, de uneori o iau razna si mi-e frica si de un pechinez fara dinti. Deci problema e la mine. Uneori. Alteori, se intampla ca vineri dimineata: 7 dimineata, pe strada mea o haita de 10 caini latratori (bineinteles ca acum toti idiotii ii iau la suturi si astia tabara fix pe cate-un crestin nevinovat ca mine) eu in intarziere, adica exact ca de obicei. Duios Autobuzul trecea. Si in fix o secunda am decis sa fug dupa el. Si cainii dupa mine. Si am sarit in autobuz la momentul oportun. Dar pentru ca autobuzul nu a protestat ca eu am fugit dupa el, n-am protestat nici eu ca au fugit cainii dupa mine. Pentru ca sunt caini si e evident pentru orice om normal ca atunci cand vad “ceva” fugind, cainii fug dupa acel ceva. Nu m-am enervat. M-am gandit “uite domne ce frumos m-am imbracat astazi, ca fug si cainii dupa mine. ce caini fashionisti” . Dar mi-a fost frica, frica de tremuram toata, mi se zbatea o vena la gat si mi se uscase gura. Si as fi preferat sa nu fie pe strada acei caini.
Problema mea este insa ca nu as vrea nici sa moara. Pentru ca am preferat sa tac si sa ma gandesc si am ajuns la concluzia ca nu cainii sunt de vina. E ca si cum l-as eutanasia eu pe Kiri-Kiri de cate ori ma musca furios ca ii bag mana in colivie sa ii pun de mancare. Si Kiri-Kiri e foarte rau si agresiv …e ca un caine. Roade saptamanal un os, am sa atasez si o imagine graitoare.

264452_1412071182341598_1980673994_n

Azi am fost la curte. Ai mei au 13 caini. Biensur ca maidanezi. Dintre acesti caini, 11 sunt masculi, doua sunt castrate si inca una e curva regimentului, care naste  de doua ori pe an. Azi am avut onoarea sa-i cunosc noua productie. 5 la numar. N-am apucat sa le fac poze, fiind ocupata sa-l smotocesc pe Cracanel cu toata seriozitatea. Ah, da. Si de cainii astia mi-e frica. Nu de pui, ci de aia mari. Dar tot nu i-as omori. Nu le-as omori nici pe “proastele care ii hranesc langa bloc”. Initial as fi facut-o. Dar m-a pocnit un val de amintiri in care personajele principale eram eu si prietenele mele pe cand aveam 7-8 ani si a fatat o catea de la bloc. Si fiecare aveam catelul ei. Pe catelul meu il chema Lola. Lola l-a chemat si cand a constatat tot muieretul de la bloc evidenta. CA CAteaua mea e caine. Si in fiecare seara ma rugam de mama sa ma lase sa il iau in casa si la Dumnezeu sa nu vina hingherii. Intre timp, Lola s-a facut mare si s-a aciuat la o scara vecina unde niste doamne il hraneau cu spor. Si Lola a devenit nu agresiv ci o fiara pe patru labe. Pe mine, ce-i drept, nu m-a muscat niciodata. Pe oamenii care treceau pe strada (orice om, copil, etc) ii ataca furios in fiecare zi. Primarul Basescu i-a daunat grav sanatatii.

Mi-e frica rau de tot de caini. Dar nu ma bucur sa-i vad morti. Vreau sa fiu libera sa ma plimb cu bicicleta, dar fara sa moara cineva pentru plimbarea mea de seara.

Si sa zicem ca scapam de caini. Eu am alta problema in viata. Bunica. Sper sa-i cada un pian in cap cu prima ocazie. Sa fi plecat mama cu fictivul meu copil de patru ani in parc si sa se intoarca acasa cu fictivul meu copil de patru ani mort…aveam dubla inmormantare iar eu acuzatie de crima. De care as fi scapat usor pe motiv de legitima aparare fata de un criminal din culpa. Sunt curioasa daca “mama lu’ Ionut” o va mai trimite pe bunica cea oligofrena in parc, cu copilul number Eins. Poate ca da, daca va dori sa aiba soarta copilului number Zwei. Da, Dumnezeu sa il ierte pe copilasul ala. Era mic si nevinovat si mi s-a urcat sangele la cap si lacrimile in ochi atunci cand am auzit cum a murit. Dar eu totusi, nu pricep cum pleci cu copilul in parc si ala se poate indeparta de tine atat de mult. Nu pricep, mai ales pentru ca am fost si eu cu copiii prietenelor mele in parc. Si…eu nu sunt mama si nici bunica, si nici Hitler, dar copiii aia cu care am fost eu in parc n-au plecat la Pitesti in timp ce eu imi faceam horoscopul pe banca.

Poate ar fi mai bine daca tot avem timp sa ne futem si sa nastem copii sa ne facem timp si de stat cu ei. Zic si eu. Sau sa-i ducem la cresa, gradinita, tarc special amenajat…ceva…orice, numai sa nu ii mai lasam cu bunici si bone incompetente si retardate in parc. Nu mai zic ce cred despre aparitia javrei de bunica la tv ca m-acuzati de ura de rasa. Am avut si eu inmormantari in familie (Slava Domnului, nu copii) dar eu am fost devastata si suferinda multe luni dupa. In nici un caz nu imi ardea de aparitii televizate. Si am avut si un caz de omor din culpa in familie, si pe cuvant ca dupa, desi il uram pe criminal, n-as fi avut chef / putere sa ma duc la Maruta in emisiune sa pis ochii pe canapeaua aia. Asa ca daca iese cineva sa protesteze impotriva javrei de bunica, sa ma chemati si pe mine ca vin. Cu pietre si fara sticla.

Aaand last but not least ziceam in titlu ca urasc animalele. Dar n-am precizat pe care. Sa va explic: vineri am avut o “conversatie” emailistica, cu o “doamna” care pe langa faptul ca este foarte urata este si incredibil de rea. Si pe langa acestea, mai e si proasta. Tanti in discutie mi-a explicat metaforic despre mine ca sunt o incompetenta care face o munca de cacat, pe cand ea este o mare doamna cu atributii si competente de analist la NASA, chestii evaluate si recunoscute international….de catre ea. Si ma intreb de vineri (da, sunt idioata, n-am depasit momentul) de ce se intreaba unele femei proaste, rele si urate de ce le fut in gura barbatii de le baga in depresii si de ce oare nu stau langa ele nici macar cainii, sau de ce oare copiii lor sunt niste brute violente stil Imparatul Mustelor. Pai uite de-asta: pentru ca sunteti urate, proaste si rele. Evident ca nimeni nu vrea sa stea langa asa ceva. Si fix la asta faceam referire in titlu. La animalele care isi spun oameni dar pe care cainii le-au “facut, la nivel de PR”. Macar aia au ochii blanzi si nu musca neagresati.

Concluzia e ca eu n-am ajuns la nici o concluzie radicala. NU imi convine proiectul de la Rosia Montana (cine vrea sa stie de ce, sa ma contacteze ca-i explic), NU vreau sa moara toti cainii dar VREAU sa dispara de pe strazi (cui nu-i convine, ma lasa rece), NU imi convine ca exista bunici proaste, PROTESTEZ impotriva oamenilor rai si prosti (care invariabil sunt si urati).
Noapte buna !