Month: August 2013

Nu ma parasi

o_femeie_din_curtea_de_arges_a_fost_omorata_de_fiica_ei_cu_170_de_lovituri_de_cutit_149669_11485500

Era a doua oara consecutiv cand o enerva pe ziua de azi. Oare chiar nu putea sa inteleaga? De ce nu vroia sa accepte evidenta? Gresea mereu, incerca sa ii submineze autoritatea, incerca sa o faca sa dea inapoi sau sa renunte la ea insasi, pentru a putea fi cu el. Asta nu putea continua la nesfarsit. Va avea o discutie cu el, ultima, chiar astazi.

Jane Kingston se gandea la toate acestea instalata confortabil la volanul masinii sale, gonind  cu peste 100 km/ h pe autostrada ce lega orasul in care lucra de cel in care locuia. Dick, sotul ei, era deja acasa. Pentru a pune si mai multe paie pe foc, gandea ea, o sunase deja sa o intrebe daca doreste sa manance ceva anume si sa o intrebe daca era nevoie sa mai cumpere ceva de la magazin.

De ce? De ce trebuie sa faca mereu asta? Sa fie atat de dragut pentru a ma face pe mine sa par o proasta, sa fie el mereu “ala bun” in timp ce eu ajung mereu “aia rea”.

Asa era de la inceputul relatiei. El mereu cel afectuos, si plin mereu de ganduri si vorbe bune, de sfaturi, mereu visator si cu capul in nori, vesel de parca ar fi castigat deja la loterie. Iar ea? Ea se gandea mereu la facturi, la cum sa castige cat mai multi bani, la cum sa avanseze din punct de vedere social, pentru ca lui nu ii pasa de toate astea. Dupa parerea ei, el era un hippie ratacit cine-stie-cum in timpurile noastre, in timp ce ea trebuia sa munceasca de doua ori mai mult pentru a-i propulsa pe amandoi pe scara sociala. Ea tintea spre varf, lui ii placea unde erau. In timp ce ea visa masini scumpe si vacante de lux, el isi dorea macar un weekend cu cortul, la munte, departe de dead-line-uri si de telefoane, alaturi de ea.

Cu fiecare kilometru parcurs simtea cum devine tot mai nervoasa. Simtea cum relatia lor atarna din ce in ce mai greu de gatul ei, ca o piatra de moara, gata sa o arunce si sa o scufunde in adancurile mediocritatii. Iar ea nu era mediocra. O, nu ! Orice, dar nu mediocra.

Prea nervoasa ca sa isi mai caute cheile, apasa cu nervii intinsi la maxim soneria interfonului. Usa se deschise imediat, semn ca el o astepta narabdator.

Urcand scarile auzea cum Dick descuie usa, il vazu asteptand in prag si luandu-si inima in dinti trecu pe langa el si intra in casa.

–       Hei, salut.

–       Iubito, mi-a fost dor de tine, vino sa te sarut! Esti bine? Pari suparata.

–       Vrei sa nu ma mai stresezi de cum intru pe usa? Lasa-ma macar sa-mi dau dracului pantofii jos.

Deloc descurajat, Dick avansa spre ea cu gandul sa o ia in brate.

–       Tu chiar nu intelegi, nu? Am nevoie de spatiu. Cand vin acasa, cand mananc, cand respir, cand lucrez.

–       Iubito, ce se intampla cu tine? Jane …esti bine?

–       Mmm ce? Da mai, sunt bine, doar lasa-ma naibii in pace.

Trecu din sufragerie in dormitor, aruncandu-si hainele in mod intentionat pe unde apuca. Stia ca asta il va scoate din minti. Si Exact asta isi dorea. O cearta, sau nu, mai bine un scandal, orice, un tipat indignat, si de restul se va ocupa ea. Avea metodele de a enerva chiar si un inger si singura metoda de a se simti mai bine intr-o zi ca asta era sa ii faca pe altii sa se simta cel putin la fel de mizerabil. Mai ales pe el. El care nu inceta sa o agaseze cu dragostea lui netarmurita si deosebit de stupida si enervanta.

Dragoste, dragoste, dragoste. Oare cand va intelege omul asta ca dragostea dureaza 3 ani ca in romanul lui ala..francezul ala. Ma rog, nu mai tine minte, la cat de incarcata ii e memoria de dead-line-uri si idei de promotii si sloganuri.

Si ea iubea, si stia ce inseamna sa iubesti. Isi iubea munca cu o ferocitate de nedescris si ura ca cineva sa se interpuna intre ea si obiectul dorintei ei: succesul.

Dick aparu in usa:

–       Am facut mancarea ta preferata, sper sa iti placa. Haide, te schimbi si tu si vii sa mancam?

Se saturase, de 3 ani omul asta nu inceta sa o agaseze cu dulcegariile lui, iar ea nu se putea abtine sa nu-l chinuie ca pe un vierme ce era. Cu cat era el mai dragastos cu atata devenea ea mai sadica. Jocul continua iar el parea mereu sa se intoarca dupa mai mult.

–       Stii tu care e mancarea mea preferata? Ma mir.

–       Iubito, adori spaghetele cu somon. Iar ai venit suparata de la birou? Haide, vino sa mancam si sa imi povestesti ce se mai intampla pe acolo si cine imi supara iar fata.

–       Nu mi-e foame, am mancat ceva pe drum.

–       Pai ti-am zis ca gatesc.

–       Asa, si? Trebuia sa mor de foame numai ca sa-ti proslavesc tie spaghetele? Du-te la Master Chef daca vrei sa iti aprecieze cineva talentele culinare si pe mine lasa-ma naibii sa ma relaxez doua minute.

–       Jane, te rog, nu incepe, pur si simplu nu mai suport sa ne certam

–       Daca nu ai mai suporta, nu te ai mai comporta ca o primadona ranita ori de cate ori n-am eu chef de porcariile tale cu iz de telenovela.

–       Nu inteleg de ce te porti asa, parca nici macar nu m-ai iubi.

–       Te iubesc, dar fara siropuri. In loc de masa pusa mai bine ma asteptai cu patul facut. Dar se pare ca preferi sa ma ingrasi in loc sa ma futi. Asa ca poti sa mananci linistit cat timp eu voi face o baie.

Jane disparu in baie, lasand in urma un Dick dezamagit. Gandurile continuara sa o framante chiar si sub apa fierbinte. De ce in loc sa vrea, ca orice alt barbat sex, fotbal si bere, se incapataneaza sa vina cu faze de Sandra Brown. De ce?

Dupa cateva batai usoare in usa, Dick intra cu o sticla de ulei de masaj in mana.

–       M-am gandit sa te rasfat putin astazi.

–       Te-ai gandit si ieri. La ceva util nu te poti gandi, sau eu sunt unica activitate din lista ta de activitati? Nici la baie n-am loc de tine. Chiar nu te mai inteleg. Si avem discutia asta de ceva ani deja. Mai ia-ti un job daca actualul nu te oboseste destul incat mai ai chef de romantisme din astea rasuflate.

–       Ok. Cand iesi din baie vreau sa vorbim.

–       Da? Despre ce? Ti-ai gasit deja alt job?

–       Nu. Mi-am gasit o femeie care chiar e femeie, nu cub de gheata. Si astazi ma mut. La ea.

Dick iesi trantind usa. Pe gresie zacea sparta sticla de ulei. Jane ramase cu ochii atintiti pe usa. Inca socata de auzul vestii refuza pentru moment sa analizeze evenimentul. Se intinse la loc in spuma parfumata si incerca sa se relaxeze. Dar nu putea. Brusc toate gandurile ei legate de job si bani, de facturi si dead-line-uri, disparura. Incepu sa isi aminteasca ziua in care se cunoscusera. Incerca sa citeasca  “De la idee la succes” ,intinsa pe spate pe o patura, in parc. O minge strabatuse patura in acelasi timp in care un ras sanatos se apropia de ea. A simtit ca se indragosteste de omul acesta inca dinainte sa il vada. Rasul acela, veselia si caldura din el. S-a intors pe burta si privindu-l in ochi i-a spus “Buna, eu sunt Jane!” Ramasesera impreuna chiar de atunci , si la inceput ii placuse la nebunie cum o alinta, cum o adora si o facea sa se simta cea mai iubita femeie de pe pamant. Si acum se muta la alta? Simti cum sangele incepe sa ii fiarba. Panica urca usor prin venele ei, ii era frica. Cum sa o paraseasca? Se mai certasera si in trecut, mai avusesera probleme. Dar sa o paraseasca, pentru altcineva? Si planurile ei? Si viata ei ea ce avea sa faca?  Atata timp pierdut si acum pleaca sa rasfete pe altcineva? De ce? Chiar il iubea. Avea un loc bine trasat in viata ei. Urma sa ii faca si un copil, dar nu acum, peste cativa ani cand lucrurile se vor mai linisti la munca. Chiar nu intelegea de ce acest om nu mai are rabdare. Dar frica o facu sa nu mai zaboveasca in baie. Iesi plina de spuma, uda, isi infasura un prosop in jurul corpului si se indrepta spre dormitor. Dick isi strangea hainele.

–       Chiar pleci?

–       Da, plec.

–       De ce?

–       Pentru ca nu mai suport. Nu te mai suport. Nu mai pot sa stau langa tine si sa ma respingi mereu, sunt om, am sentimente, nu sunt de fier.

–       Nici eu nu sunt de fier.

–       Nu, ai dreptate, esti de gheata.

–       Dar te iubesc.

–       Da? Si cum faci asta? Respingand orice forma de apropiere? Facand sex ca o masina de cusut ? Mancand sandvisuri reci din benzinarii in timp ce eu te astept cu mancarea ta preferata? Nu vezi ca mi-ai taiat orice cale de apropiere? Pentru tine conteaza doar munca, laptopul, dead-line-ul, promotia. Astea-s cuvinte de dragoste pentru tine. Iar eu ca un prost tot stau si astept si sper, si imi doresc sa vii intr-o zi, ca inainte, sa te apropii de mine si sa ma mangai. Sa ma intrebi cum mi-a fost ziua.

–       Daca pleci, ma sinucid.

–       Nu, nu te sinucizi. Te iubesti prea mult ca sa faci asta si in plus, ce ar zice seful tau? Dead-line-urile tale?

–       Bine, atunci te omor.

–       Nu merge, continua Dick sarcastic. Din puscarie tot n-ai sa poti lucra. Mai bine lasa-ma sa plec si ramai cu iubirea vietii tale, munca. Sunt sigur ca daca te asezi la laptopul tau drag vei gasi ceva de facut.

Jane se arunca furioasa asupra lui lovindu-l cu pumnii si picioarle. Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata:

–       Nu pleci, nu vreau sa pleci, eu ce fac? La mine te-ai gandit? Cand ma sufoci cu toate cacaturile tale romantice? Te urasc dar a naibii sa fiu daca te las sa pleci si sa imi distrugi planurile.

Dick o arunca pe pat si o imobiliza:

–       Ti-am spus ca iesirile tale violente nu rezolva nimic. Sunt mai puternic decat tine. Si m-am saturat sa imi traiesc viata ca un robot integrat in “planurile tale”. Nu observi ca vorbesti doar la singular? Daca m-ai iubi ar fi vorba de planurile noastre … Calmeaza-te. Plec. Nu plec la alta, plec la mine. Am spus alta doar ca sa te fac sa ma asculti. Am nevoie de o pauza. Vreau sa te gandesti ce e de facut. Asa nu mai pot continua.

–       Atunci pleaca dracului odata din casa mea, si sa nu te mai intorci.

Dick se ridica si se intoarse sa continue sa faca bagajele. Insa asezandu-si tricourile isi dadu seama ca nu va putea pleca niciodata de langa ea, sau de langa acele haine. Un cutit de bucatarie cu lama de 12 centimetri isi facea loc in corpul lui, prin vena de deasupra claviculei. Cu ochii impaienjeniti se intoarse catre Jane si cazu pe spate in mormanul de haine.

Sunt perfecta

IMG_1195

In secvente. Cu lungi intermitente cand habar n-am ce dracului ar trebui sa fac. Dar ma pocneste cateodata o iluminare, care nu stiu nici cat ma tine si nici cu ce ocazie pe la mine, de-mi vine sa ma aplaud, sa-mi dau 10 si sa-mi spun precum tigancile “bravo fa, ai vazut ca se poate?”

Cu gatitul am avut azi o chestie de-asta inspirationala, tu fatah. Se facea ca trebuia neaparat sa fac ceva de mancare, ca nu cumva in perfectiunea mea perfecta, sa mor de foame. Si in timp ce daramam cratiti, oale, tigai, si scoteam la iveala din frigider, o leguma, un crac de pui (multumesc mult celui datorita (sau din cauza) caruia am vazut Samsara (o bucata…), acum cand vad craci de pui nu pot sa ma stapanesc sa nu vizualizez mii de pui mici si galbeni, injectati, chinuiti si taiati cu bestialitate intru sfantul consumerism – da-mi trece repede, ca foamea e mai interesanta ca valul), mi-am facut o chestie din asta in interior (circumspectie, introspectie, dracu sa le ia) si-am constatat ca-s perfecta. Sa va explic, pentru ca sigur voi nu sunteti inzestrati cu har divin si nu stiti. Cand eram eu mica-mica, si mama nu gatea prea des, pentru ca eu nu eram asa de interesanta incat sa provoc actiunea, imi doream din tot sufletul sa ma fac mare-mare, si sa pot sa ma agit in bucatarie ca un iepure pe lsd. Sa fac, sa dreg, sa gatesc, sa-mi dau cu oalele in cap mai ceva ca Jamie Oliver. Cele mai erotice vise ale mele la varsta aia, erau constituite din mine (oh! tu, Sfinte egocentrism) in fata unui blat de bucatarie imeeens plin de faina, coca si un facalet, framantand paini si cozonaci stil fata mosului din povestea semi-omonima. Bineinteles, in vis eram superba si aveam un praf de faina pe nas. Celalalt vis erotic al meu era tot cu mine, bucatareasa de la castel responsabila de lungi ospete imparatesti.

Ei si-acum cand ma impinge foamea sa gatesc, iar cheful meu se indreapta catre “as citi, as sta, as scrie tampenii, as, as, as, as orice, dar n-as gati” ma teleportez ca Neo in Matrix, inapoi in copilaria in care tanjeam sa fiu bucatareasa castelului, aia grasa, si imi spun “hai fato, acum ai bucataria, fa-ti de cap”.

Acum, de exemplu, se pare ca “as scrie-ul” a invins, dar nu e asa. M-am intrerupt din gatit doar cat sa va impartasesc revelatia. Si sa ma intreb, oare duduile astea jignite de trimisul la cratita, nu isi mai aduc aminte cum in copilarie am fi ucis un pui de rata ca sa ne demonstram talentul incipient in ale bucataritului?

Si de ce hell, crede toata lumea ca daca esti buna la gatit si activitati caZnice, asta nu se poate imbina cu succes cu cititul de Nietzsche dupa camara?

Eu pot, eu sunt magician. Pam Pam.